Amor

Bezmetică ceaţă de aur întins,
Un nerv tresare şi urlă aprins,
Pentru-ntâmpările zilei apoase
Un os stricat mă cheamă-nmormânt printe oase.

Pledez virtutea-n pulberea drumului,
Amendez cu frunza căzută vara suspinului,
Inimă de melc, cugetări de crini,
Deşertul din ape e plini cu arini.

Pastelul e-nchis în tabloul de-afară,
Un soare, şi-un cântec mă-neacă de vară,
Mă las cuprins de pisme şi dor,
Şi cel ce mă-neacă e zeul Amor!