Povestea unui om leneş ( dupa...Ion Creanga )

Se auzi prin sat odată,
de un om ce sta el ziua toată,
nu muncea nici nu bea,
nici nevastă nu avea.

Oamenii când auziră,
adunati în bătătură,
Ei toţi s-au sfătuit
să scape de nesăbuit,
şi-apoi n-o fi zarvă mare
să-l ducă la spânzurătoare.

Omul nostru auzi,
nici că se împotrivi:
“-Apoi, or ştii ei ce fac,
eu, unul, le fac pe plac!”

Si...i-au găsit un car cu boi,
şi porniră prin noroi,
Satul tot, cu mic cu mare,
a scăpat de arătare!

Cum mergeau încet, agale
cine le ieşi în cale?
O boieroaică prea miloasă,
rumenă şi sănătoasă,
care-având pâine uscată
ce tot stătea nemâncată,
se gândi să-i facă un bine:
“-În hambar l-oi ţine!”

“-Da’ posmagii tăi îs moi?
că n-am dinţii dinapoi.”

Dar, vai, se-ncruntă muierea:

“-Tu îi fi vreun neam de soi?
Nu ştii d-apoi să-i înmoi?”

Omul se-aşeză la loc:

“Ăsta nu e un noroc,
nu e nici o sărbătoare.

Mai bine trage la spânzurătoare!”