Candva
duminică
Arcus
Râzi în palma mea deschisă,
Ca un flutur nu eşti prinsă,
Decât sub anotimpul zborului.
Te strecori sub scoarţa mea
Până la ultima stea,
În clipe de urme.
Furişată în clar de noapte,
Prin necugetate şoapte,
La inceput mereu tarziu de orizont.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu