Povestea unui om leneş ( dupa...Ion Creanga )
Se auzi prin sat odată,
de un om ce sta el ziua toată,
nu muncea nici nu bea,
nici nevastă nu avea.
Oamenii când auziră,
adunati în bătătură,
Ei toţi s-au sfătuit
să scape de nesăbuit,
şi-apoi n-o fi zarvă mare
să-l ducă la spânzurătoare.
Omul nostru auzi,
nici că se împotrivi:
“-Apoi, or ştii ei ce fac,
eu, unul, le fac pe plac!”
Si...i-au găsit un car cu boi,
şi porniră prin noroi,
Satul tot, cu mic cu mare,
a scăpat de arătare!
Cum mergeau încet, agale
cine le ieşi în cale?
O boieroaică prea miloasă,
rumenă şi sănătoasă,
care-având pâine uscată
ce tot stătea nemâncată,
se gândi să-i facă un bine:
“-În hambar l-oi ţine!”
“-Da’ posmagii tăi îs moi?
că n-am dinţii dinapoi.”
Dar, vai, se-ncruntă muierea:
“-Tu îi fi vreun neam de soi?
Nu ştii d-apoi să-i înmoi?”
Omul se-aşeză la loc:
“Ăsta nu e un noroc,
nu e nici o sărbătoare.
Mai bine trage la spânzurătoare!”
miercuri
Plugul
Pe o planetă ce aleargă-n goană de maşini,
Un om avea un plug de lemn.
Pornit din capătul de sud,
A început cu plugul său,
Să are.
Colţii de lemn, bine ascuţiţi,
Intrau adânc în inima asfaltului,
Iar ploaia cădea în valuri după el.
Pământul scăpat de tirania betonului armat,
Şi-a recăpătat greutatea normală,
Rotindu-se complet şi singur,
Pe elipsa anului următor.
Pe o planetă ce aleargă-n goană de maşini,
Un om avea un plug de lemn.
Pornit din capătul de sud,
A început cu plugul său,
Să are.
Colţii de lemn, bine ascuţiţi,
Intrau adânc în inima asfaltului,
Iar ploaia cădea în valuri după el.
Pământul scăpat de tirania betonului armat,
Şi-a recăpătat greutatea normală,
Rotindu-se complet şi singur,
Pe elipsa anului următor.
Amor
Bezmetică ceaţă de aur întins,
Un nerv tresare şi urlă aprins,
Pentru-ntâmpările zilei apoase
Un os stricat mă cheamă-nmormânt printe oase.
Pledez virtutea-n pulberea drumului,
Amendez cu frunza căzută vara suspinului,
Inimă de melc, cugetări de crini,
Deşertul din ape e plini cu arini.
Pastelul e-nchis în tabloul de-afară,
Un soare, şi-un cântec mă-neacă de vară,
Mă las cuprins de pisme şi dor,
Şi cel ce mă-neacă e zeul Amor!
Bezmetică ceaţă de aur întins,
Un nerv tresare şi urlă aprins,
Pentru-ntâmpările zilei apoase
Un os stricat mă cheamă-nmormânt printe oase.
Pledez virtutea-n pulberea drumului,
Amendez cu frunza căzută vara suspinului,
Inimă de melc, cugetări de crini,
Deşertul din ape e plini cu arini.
Pastelul e-nchis în tabloul de-afară,
Un soare, şi-un cântec mă-neacă de vară,
Mă las cuprins de pisme şi dor,
Şi cel ce mă-neacă e zeul Amor!
miercuri
Drama ariciului
Am pe spate trei arici,
au bot lung şi ascuţit,
însă unui travestit.
Se îmbracă-n blană fină,
şi pe când e lună plină,
se tot duce cu-n bursuc,
să petrecă într-un nuc.
Ursul doctor în pădure,
spune că-i vine de la mure,
că l-a văzut mâncând odată,
pe când era ursoaica fată.
- Ariciule, tu te-ai ţicnit,
de tot umbli travestit?
- Nu, dar eu acolo sus în nuc,
joc cu fratele bursuc,
câte-o dramă muzicală;
- Ce tot vreţi? Mare scofală?
Am pe spate trei arici,
au bot lung şi ascuţit,
însă unui travestit.
Se îmbracă-n blană fină,
şi pe când e lună plină,
se tot duce cu-n bursuc,
să petrecă într-un nuc.
Ursul doctor în pădure,
spune că-i vine de la mure,
că l-a văzut mâncând odată,
pe când era ursoaica fată.
- Ariciule, tu te-ai ţicnit,
de tot umbli travestit?
- Nu, dar eu acolo sus în nuc,
joc cu fratele bursuc,
câte-o dramă muzicală;
- Ce tot vreţi? Mare scofală?
marți
Cuvinte spre jurnal
*
Realitatea e rece. Artistul este cel care o incalzeste.
*
Apa vie din basme sunt prietenii. Fata din poveste merge la izvor şi adună forţe vii iar prinţul trece cu bine încercarea.
*
Când Făt Frumos este la necaz Ileana Cosânzeana ştie ce să facă: merge şi aduce apă vie. Era micul ei secret.
*
Dragostea este soarele ce luminează inima.
*
Un artist este acel om care îşi face anamneza vieţii sale şi o oferă lumii. Este cel care depune mărturie despre fiecare clipă, având un contract secret cu timpul. Vrea să spună, tinde să exprime ceea ce numai el vede ori aude. E pe un topogan înalt. Trebuie să prindă curaj să îşi dea drumul.
Realitatea e rece. Artistul este cel care o incalzeste.
*
Apa vie din basme sunt prietenii. Fata din poveste merge la izvor şi adună forţe vii iar prinţul trece cu bine încercarea.
*
Când Făt Frumos este la necaz Ileana Cosânzeana ştie ce să facă: merge şi aduce apă vie. Era micul ei secret.
*
Dragostea este soarele ce luminează inima.
*
Un artist este acel om care îşi face anamneza vieţii sale şi o oferă lumii. Este cel care depune mărturie despre fiecare clipă, având un contract secret cu timpul. Vrea să spună, tinde să exprime ceea ce numai el vede ori aude. E pe un topogan înalt. Trebuie să prindă curaj să îşi dea drumul.
luni
Ce bine e sa fi satul in Romania,
Fara monezi, fericit de soare,
Iti vine ca sa spui ca-i bine,
sa fi roman.
Cand primavara-ti intra-n oase,
Si esti satul de inghetata,
Atat de bucuros de viata-n sine,
Ca parca-i bine: 'Dar sarea in bucate?!'
Dar cred ca s-a-ntamplat ceva.
E-un vant strain prin locurile astea,
Si-mi vine ca sa spun ca nu-s de-ici,
Ca de azi-noapte
Se scurge aici un firicel de Europa.
Fara monezi, fericit de soare,
Iti vine ca sa spui ca-i bine,
sa fi roman.
Cand primavara-ti intra-n oase,
Si esti satul de inghetata,
Atat de bucuros de viata-n sine,
Ca parca-i bine: 'Dar sarea in bucate?!'
Dar cred ca s-a-ntamplat ceva.
E-un vant strain prin locurile astea,
Si-mi vine ca sa spun ca nu-s de-ici,
Ca de azi-noapte
Se scurge aici un firicel de Europa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)