Daca nu e din cuvinte,
Poezia e din lapte,
e din plumb si de vant dulce.
Daca nu e din cuvinte,
Poezia-i de flori arse,
de mangan si de crini verzi.
Daca nu-i de sir de vorbe,
e din sunete de aur,
si gatlej de aspru soim.
Daca nu e din cuvinte,
Poezia-i curgatoare
ca o apa dinspre munte
sau o ploaie mult prea alba.
Daca nu e din cuvinte
Poezia sta-ntre ele
si le tine pe deasupra.
vineri
Roata
Cel mai frica,
Cel mai frica
ne este noua astazi
ca nu care-cumva sa inventam roata.
Si atunci pasim mereu de doua ori,
incercand sa ne deplasam,
mai apasat, mai rostogolit, mai adanc,
decat cei din secolul trecut.
In era aceasta atat de matinala,
cand ceasul se rostogoleste la fel,
combinam cu viteza crescuta,
ca intr-o urna vesela
orice ne cade la mana.
Fiind foarte atenti
la o roata.
Cel mai frica
ne este noua astazi
ca nu care-cumva sa inventam roata.
Si atunci pasim mereu de doua ori,
incercand sa ne deplasam,
mai apasat, mai rostogolit, mai adanc,
decat cei din secolul trecut.
In era aceasta atat de matinala,
cand ceasul se rostogoleste la fel,
combinam cu viteza crescuta,
ca intr-o urna vesela
orice ne cade la mana.
Fiind foarte atenti
la o roata.
Spasm de jaratec
O vers etern, romantic nu ma fa!
Caci ceasul curge-n tabloul din muzeu,
Fals.
E stricata iarba a morilor de vant,
Prieteni, voi
Adevarul mi-l scoateti la lumina
trecerii unui an
in altul.
Doar de poeme e timp in incaperi,
sub stropul dragostei repede-aprinse,
Brusc,
jaratecul sta in sobe de lumina,
Ceasul acela alearga pe strazi.
Caci ceasul curge-n tabloul din muzeu,
Fals.
E stricata iarba a morilor de vant,
Prieteni, voi
Adevarul mi-l scoateti la lumina
trecerii unui an
in altul.
Doar de poeme e timp in incaperi,
sub stropul dragostei repede-aprinse,
Brusc,
jaratecul sta in sobe de lumina,
Ceasul acela alearga pe strazi.
duminică
Imprimerie
De mine, de tine, de noi,
nu stie nimeni, si-apoi,
de varsta, de chin, de amar,
ne-mpotmolim in deserturi de jar.
nu stie nimeni, si-apoi,
de varsta, de chin, de amar,
ne-mpotmolim in deserturi de jar.
vineri
Pas
Nechezat abisal in noaptea diurna,
un copil nevoias urmareste pe cer,
o raza de stea.
Iluzie a trecutului orb,
invazie de tegument ornamentat,
categorii respinse de oameni.
Ultimatum aprins de surasuri,
clementa disparata din zori,
aspecte congruente ale vietii.
Constelatii inclinate de catedrale
inalta zorii.
un copil nevoias urmareste pe cer,
o raza de stea.
Iluzie a trecutului orb,
invazie de tegument ornamentat,
categorii respinse de oameni.
Ultimatum aprins de surasuri,
clementa disparata din zori,
aspecte congruente ale vietii.
Constelatii inclinate de catedrale
inalta zorii.
Postare
Pe goana dinspre toamna,
un bolnav vant de seara,
cadentat impresioneaza
ploaia.
Ma doare un tipic bacovian,
de derbedee poetica,
un scancet de copil apus,
si-o grea cautare.
Prin tristeti de zile mari,
nu se mai declama poezii,
dementi poetii:
Infasoara luna in mov.
Pornirii de vise stralucesc,
in pala paloare toamnatica.
un bolnav vant de seara,
cadentat impresioneaza
ploaia.
Ma doare un tipic bacovian,
de derbedee poetica,
un scancet de copil apus,
si-o grea cautare.
Prin tristeti de zile mari,
nu se mai declama poezii,
dementi poetii:
Infasoara luna in mov.
Pornirii de vise stralucesc,
in pala paloare toamnatica.
sâmbătă
Ganduri de jurnal
Batran este cel care a pierdut prospetimea inceputurilor.
*
M-am gandit pentru Hamlet. Si pentru prieteni.
*
Odata sa ai. Apoi, sa te poti bucura de ceea ce ai. Si peste toate, sa ai cu cine sa impartasesti bucuria.
*
Sunt oameni care nu se pot aseza niciunde, pentru care verbul "a pleca, a merge, a poposi" este esenta firii lor. Sunt oamenii cei mai apti pentru a afirma cum ca viata aceasta este o calatorie, este o drumetie pe firul de matase a descoperirilor si a cautarii.
*
Poetul, este un fel de a fi scriitor. El nu cauta niciodata un subiect. Se afla doar intr-o anumita forma de asteptare.
*
In jurul Ileanei Cosanzeana vuieste mereu cate un zmeu.
*
Oamenii vorbesc de cele mai multe ori ca sa nu uite limba. Foarte putini pentru a si-o exersa.
*
Muzica e sangele unei clipe de gratie.
*
M-am gandit pentru Hamlet. Si pentru prieteni.
*
Odata sa ai. Apoi, sa te poti bucura de ceea ce ai. Si peste toate, sa ai cu cine sa impartasesti bucuria.
*
Sunt oameni care nu se pot aseza niciunde, pentru care verbul "a pleca, a merge, a poposi" este esenta firii lor. Sunt oamenii cei mai apti pentru a afirma cum ca viata aceasta este o calatorie, este o drumetie pe firul de matase a descoperirilor si a cautarii.
*
Poetul, este un fel de a fi scriitor. El nu cauta niciodata un subiect. Se afla doar intr-o anumita forma de asteptare.
*
In jurul Ileanei Cosanzeana vuieste mereu cate un zmeu.
*
Oamenii vorbesc de cele mai multe ori ca sa nu uite limba. Foarte putini pentru a si-o exersa.
*
Muzica e sangele unei clipe de gratie.
Aripa
Nelinişte diurnă în circumstanţe poetice,
Umblătură la încheieturile dimineţii.
Dragostea la răspântia orelor,
Mişcă acele ceasurilor,
În aval apele se strâng
Spre cascadele mărilor.
Fărâmiţez un cântec nocturn,
Şi-l aşez la rădăcina noii zile.
Vine o pasăre dând din aripi,
Şi duce glasul zilei
Mai departe.
Umblătură la încheieturile dimineţii.
Dragostea la răspântia orelor,
Mişcă acele ceasurilor,
În aval apele se strâng
Spre cascadele mărilor.
Fărâmiţez un cântec nocturn,
Şi-l aşez la rădăcina noii zile.
Vine o pasăre dând din aripi,
Şi duce glasul zilei
Mai departe.
Trecere
Aş derula timpul ca un ghem,
l-aş despleti
până la alt secol.
Undeva, oriunde...
Şi mi-aş croi din el,
O cămaşă indestructibilă
Ca o vreme frumoasă, aprinsă,
De-afară.
l-aş despleti
până la alt secol.
Undeva, oriunde...
Şi mi-aş croi din el,
O cămaşă indestructibilă
Ca o vreme frumoasă, aprinsă,
De-afară.
Mate in versuri
O cifră
Un zero
nu se poate împărţi
la altul,
e ceva intraductibil.
Zero,
acest cerc puţin bombat,
are în matematică
un destin aparte,
ca un erou
într-o mare batălie.
Nimeni
nu poate fi raportat la el
şi totusi
este punctul esenţial de sprijin
al axei numerice.
Un zero
nu se poate împărţi
la altul,
e ceva intraductibil.
Zero,
acest cerc puţin bombat,
are în matematică
un destin aparte,
ca un erou
într-o mare batălie.
Nimeni
nu poate fi raportat la el
şi totusi
este punctul esenţial de sprijin
al axei numerice.
Mate in versuri
Funcţii
Avem două diagrame,
trasăm între ele linii,
să legăm între ele
elementele.
Le vedem apoi pe grafic
între 4 cadrane
şi axele de simetrie.
Depindem mereu de ceva
şi oricând o statistică
e gata să ne arate
punctul nostru central
de vulnerabilitate.
Avem două diagrame,
trasăm între ele linii,
să legăm între ele
elementele.
Le vedem apoi pe grafic
între 4 cadrane
şi axele de simetrie.
Depindem mereu de ceva
şi oricând o statistică
e gata să ne arate
punctul nostru central
de vulnerabilitate.
marți
Oglinda alba
Viata personala nu e de spus,
e o perspectiva unica,
ingramadita si imediata.
Mergem pe doua picioare,
in asezari verticale,
si nu ne ciocnim niciodata.
Uneori insa spre dimineata,
deschidem o poarta,
sa ni se auda tare-n univers
bataia clara a inimii contorsionate.
e o perspectiva unica,
ingramadita si imediata.
Mergem pe doua picioare,
in asezari verticale,
si nu ne ciocnim niciodata.
Uneori insa spre dimineata,
deschidem o poarta,
sa ni se auda tare-n univers
bataia clara a inimii contorsionate.
miercuri
duminică
Peisagistică
Valuri de vedenii în vise nocturne,
Un poet învăluit în pământul lumii,
Alegorii în viţe de vie spre iarnă.
Oameni noi, orizonturi întunecate, vechi,
Un strigăt de pasăre muribundă,
Spre alte zări, ochii învaţă privirea.
Castele-n lumini arse, elemente vitale,
De mână o dată pe zi, pe noapte,
Dragostea reazămă schelele inimii.
O floare de frig pe geam
Ne lasă cuprinşi de poiană,
Spre vânturile calde din soare.
Un poet învăluit în pământul lumii,
Alegorii în viţe de vie spre iarnă.
Oameni noi, orizonturi întunecate, vechi,
Un strigăt de pasăre muribundă,
Spre alte zări, ochii învaţă privirea.
Castele-n lumini arse, elemente vitale,
De mână o dată pe zi, pe noapte,
Dragostea reazămă schelele inimii.
O floare de frig pe geam
Ne lasă cuprinşi de poiană,
Spre vânturile calde din soare.
Convoi
Se sparge lumea în bucăţi de rouă,
Ce plouă pe inimi sonore,
În ocara stelelor apuse.
Pe spatele meu se depun secundele,
Şi gârbovit de-o piatră rece,
Mă-ncovoi în convoi de oameni
Pribeag sub toată apa unui râu,
Mă ascund sub solzii unui peşte,
Să sclipesc de-o rază de soare.
Ce plouă pe inimi sonore,
În ocara stelelor apuse.
Pe spatele meu se depun secundele,
Şi gârbovit de-o piatră rece,
Mă-ncovoi în convoi de oameni
Pribeag sub toată apa unui râu,
Mă ascund sub solzii unui peşte,
Să sclipesc de-o rază de soare.
Rid
Se îngroaşă lumea,
Se tot umflă,
Creşte cu de toate.
Leneşă de ceas de vară
Se întinde
Şi se-nmoaie.
Stă bine pe două picioare
Pe pământul ce devine,
Cu un kilogram mai greu.
Mai mereu.
Se tot umflă,
Creşte cu de toate.
Leneşă de ceas de vară
Se întinde
Şi se-nmoaie.
Stă bine pe două picioare
Pe pământul ce devine,
Cu un kilogram mai greu.
Mai mereu.
Hărţi
Schije pe arpegii false,
Un venerat dor de a trăi
Necuprinderea târzie.
Pe capătul umbrei
Stă un soare,
O sfâşiere de raze
Ajunge pe pământ.
Crizantemă în holdele de vară,
Sub decupaj multicolor,
Stranii convalescenţe apuse.
Într-o lentoare de veac
Iradiem pe o planetă veche
Suflu de viaţă recentă.
Un venerat dor de a trăi
Necuprinderea târzie.
Pe capătul umbrei
Stă un soare,
O sfâşiere de raze
Ajunge pe pământ.
Crizantemă în holdele de vară,
Sub decupaj multicolor,
Stranii convalescenţe apuse.
Într-o lentoare de veac
Iradiem pe o planetă veche
Suflu de viaţă recentă.
Fără
Se scurge timpul pe spatele bivolilor,
Ca un râu uscat
Aliniat la o terestă existenţă.
Diurna amprentă clar-obscură,
Trezeşte greierii nopţii
La odihna zilei de vară.
Adunare de voinţă apusă,
Un gest lăsat deoparte
Va purta paşii uitării.
Ca un râu uscat
Aliniat la o terestă existenţă.
Diurna amprentă clar-obscură,
Trezeşte greierii nopţii
La odihna zilei de vară.
Adunare de voinţă apusă,
Un gest lăsat deoparte
Va purta paşii uitării.
Desfasurare ascunsa
Plantez
La rădăcina existenţei
Un vers.
Prin natura ploii
Ar trebui
Să crească,
Cu temperatură solară,
Să se-nzdrăvenească,
Ascuns în inimă omenescă,
Moartea
Să nu-l recunoască.
La rădăcina existenţei
Un vers.
Prin natura ploii
Ar trebui
Să crească,
Cu temperatură solară,
Să se-nzdrăvenească,
Ascuns în inimă omenescă,
Moartea
Să nu-l recunoască.
vineri
Interogatie
E toamna iar in primavara asta,
si mi-este iarna-n inima de vara,
un anotimp de eter ma-nconjoara,
sarutul tau imi zboara pe de-alaturi.
Si-as vrea sa-ti spun un vers stralucitor,
in care sa-ti auzi tu pasii tai sonori,
o poezie cheama alta poezie.
Dar nu! Eu am sa trec cu totul mai departe!
Nu te gandi la moarte, la frunze, la capsuni!
si mi-este iarna-n inima de vara,
un anotimp de eter ma-nconjoara,
sarutul tau imi zboara pe de-alaturi.
Si-as vrea sa-ti spun un vers stralucitor,
in care sa-ti auzi tu pasii tai sonori,
o poezie cheama alta poezie.
Dar nu! Eu am sa trec cu totul mai departe!
Nu te gandi la moarte, la frunze, la capsuni!
miercuri
Bancnotele
Pe Eminescu l-am găsit pe-un ban.
Pentru el muncesc o lună-ntr-un an,
Să-i cumpăr opera completă,
Dintr-o librărie cochetă.
E-o bancnotă preţioasă,
Te ajută să-ţi faci casă,
Cu poetu-n buzunar mă plimb,
Că e monedă de schimb.
Din cărţi s-au scurs la vale,
Blaga, Iorga, Caragiale,
Mândra lor veşnicie,
O găsesc la casierie….
Iar când timpul mi-e amar,
Repede caut….în buzunar.
Pentru el muncesc o lună-ntr-un an,
Să-i cumpăr opera completă,
Dintr-o librărie cochetă.
E-o bancnotă preţioasă,
Te ajută să-ţi faci casă,
Cu poetu-n buzunar mă plimb,
Că e monedă de schimb.
Din cărţi s-au scurs la vale,
Blaga, Iorga, Caragiale,
Mândra lor veşnicie,
O găsesc la casierie….
Iar când timpul mi-e amar,
Repede caut….în buzunar.
Mate. in versuri
Rază
Eşti în origine,
în punctul cel mai fierbinte
al pământului.
O iei pe orişicare rază
şi ajungi la suprafaţă.
Acolo te opreşti brusc,
uitându-te mirat
la o rază de soare.
Eşti în origine,
în punctul cel mai fierbinte
al pământului.
O iei pe orişicare rază
şi ajungi la suprafaţă.
Acolo te opreşti brusc,
uitându-te mirat
la o rază de soare.
duminică
Bucla de timp
Lumea
Nu e o familie proprie,
Prin ea nu e de căutat
Mame şi taţi,
Poate doar fraţi.
Singuratatea
Se desfăşoară
Şi măsoară viaţa,
Pentru a intra
Din nou
Într-o buclă părintescă
Strămoşescă
Şi vie
Pe vecie.
Lumea nu e o curtoazie.
Nu e o familie proprie,
Prin ea nu e de căutat
Mame şi taţi,
Poate doar fraţi.
Singuratatea
Se desfăşoară
Şi măsoară viaţa,
Pentru a intra
Din nou
Într-o buclă părintescă
Strămoşescă
Şi vie
Pe vecie.
Lumea nu e o curtoazie.
vineri
Muta poezie
De trecut eu las sa treaca,
unghia alba a lunii,
din soare mut, de stea amara,
pana la capat ma sfarm in moartea mea.
Si-apoi toate vin si pleaca iar,
in ingustime de minte,
un paravan ce sta sa cada,
in casa mea de niciodata.
Plesneala de vis in viata reala,
sub aerisite dueluri de voaluri,
crancen arpegiu ca o veste din razboi,
cinci ultimatumuri pe-un strigat de vara.
unghia alba a lunii,
din soare mut, de stea amara,
pana la capat ma sfarm in moartea mea.
Si-apoi toate vin si pleaca iar,
in ingustime de minte,
un paravan ce sta sa cada,
in casa mea de niciodata.
Plesneala de vis in viata reala,
sub aerisite dueluri de voaluri,
crancen arpegiu ca o veste din razboi,
cinci ultimatumuri pe-un strigat de vara.
Ganduri de jurnal
*
Nici un barbat nu e singur in razboi.
*
Atata timp cat ceea ce cauti se afla in trecut nu vei gasi niciodata.
*
Curbei lui Gauss i se mai spune si " Clopotul lui Gauss".
Cei care pot " batea", pot " suna" in el sunt extremitatile, cei care sunt aproape in afara lui.
*
Batran este cel care a pierdut prospetimea inceputurilor.
*
Poetii au stiu, au intuit de mult, ceea ce stie " marketingul" de azi:
Sa-si puna nume " sonore" care " suna bine" : Bacovia, Arghezi, Eminescu....
Nici un barbat nu e singur in razboi.
*
Atata timp cat ceea ce cauti se afla in trecut nu vei gasi niciodata.
*
Curbei lui Gauss i se mai spune si " Clopotul lui Gauss".
Cei care pot " batea", pot " suna" in el sunt extremitatile, cei care sunt aproape in afara lui.
*
Batran este cel care a pierdut prospetimea inceputurilor.
*
Poetii au stiu, au intuit de mult, ceea ce stie " marketingul" de azi:
Sa-si puna nume " sonore" care " suna bine" : Bacovia, Arghezi, Eminescu....
miercuri
O planeta
Ne uităm uni la alţii
Prin diferite cataloage
Pe marile ecrane,
Sau desfăşuraţi pe blocuri.
Ne înghesuim pe bulevarde,
Larg ne desenăm mersul pe trotuare,
Şi ne constatăm viteza
În goană de maşini.
Ne naştem astăzi mult mai rapid,
Ca nu cumva să ratăm prezenţa
La marile evenimente,
Ale planetei.
Prin diferite cataloage
Pe marile ecrane,
Sau desfăşuraţi pe blocuri.
Ne înghesuim pe bulevarde,
Larg ne desenăm mersul pe trotuare,
Şi ne constatăm viteza
În goană de maşini.
Ne naştem astăzi mult mai rapid,
Ca nu cumva să ratăm prezenţa
La marile evenimente,
Ale planetei.
Dialog
Un poet se intalneste cu al poet pe o strada plina si aglomerata si dupa o scurta conversatie unul dintre ei il intreaba pe celalalt:
- Tu ce muza folosesti?
- Tu ce muza folosesti?
Triciclete in miscare
O roată din secolul XX
s-a tot învârtit.
O bicicletă ruginită,
Din timpul vitezei,
Stă rezemată de-un plop.
Un om agale a uitat
Vremea sa de poezie.
Lângă un zid o chitară zace
Prăfuită şi spartă.
Aproape inchisă.
s-a tot învârtit.
O bicicletă ruginită,
Din timpul vitezei,
Stă rezemată de-un plop.
Un om agale a uitat
Vremea sa de poezie.
Lângă un zid o chitară zace
Prăfuită şi spartă.
Aproape inchisă.
marți
Mate. in V.
Mărimi proporţionale
Se poate spune aşa:
dragostea este o mărime proporţională.
Ea se mareşte de „ K” ori în săruturi,
cu implicarea necunoscutelor,
continua să crească,
şi să dospească
cu fiecare îmbrăţişare.
Iar coeficientul de proporţionalitate
nu poate fi aflat niciodată.
Se poate spune aşa:
dragostea este o mărime proporţională.
Ea se mareşte de „ K” ori în săruturi,
cu implicarea necunoscutelor,
continua să crească,
şi să dospească
cu fiecare îmbrăţişare.
Iar coeficientul de proporţionalitate
nu poate fi aflat niciodată.
duminică
M.in V.
Ecuaţii
O ecuaţie
e o cale parcursă
pe toată axa numerelor
pentru a găsi o necunoscută.
Este însă un drum
extrem de exact
şi toate ecuaţiile
se aseamănă între ele
ca noi oamenii.
Întotdeauna însă rezultatul,
faptul ei,
este altul.
O ecuaţie
e o cale parcursă
pe toată axa numerelor
pentru a găsi o necunoscută.
Este însă un drum
extrem de exact
şi toate ecuaţiile
se aseamănă între ele
ca noi oamenii.
Întotdeauna însă rezultatul,
faptul ei,
este altul.
Matematica in versuri
Numere
Când primul om a început
să-şi vadă degetele,
a numărat până la 5.
Uitându-se în jur a văzut,
copaci,
nori,
flori,
şi când a ajuns
la cei din jurul său,
a aflat că sunt nenumărabili,
şi,
a inventat infinitul.
Când primul om a început
să-şi vadă degetele,
a numărat până la 5.
Uitându-se în jur a văzut,
copaci,
nori,
flori,
şi când a ajuns
la cei din jurul său,
a aflat că sunt nenumărabili,
şi,
a inventat infinitul.
sâmbătă
Calul nebun
Lasati-l in pace pe calul nebun,
ce se-mpiedica si cade
in varful picioarelor voastre.
Lasati-l sa moara pe calul nebun,
in alergare tarzie
si nu-l opriti tragandu-i campiile.
Lasati-l sa zboare pe calul nebun,
cu aripile lui de vant,
pana o stea de negru-l va cuprinde cu totul.
Lasati-l in soare pe calul nebun.
Lasati-l in pace pe calul nebun,
ce se-mpiedica si cade
in varful picioarelor voastre.
Lasati-l sa moara pe calul nebun,
in alergare tarzie
si nu-l opriti tragandu-i campiile.
Lasati-l sa zboare pe calul nebun,
cu aripile lui de vant,
pana o stea de negru-l va cuprinde cu totul.
Lasati-l in soare pe calul nebun.
duminică
Vartej
Nu am gresit, nu ai gresit, nu a gresit,
frica de frica, spaima de-a fi,
pas cu pas, peste pas.
Te tin, se tine, ma tin,
de drag, cu dor tenebra statuara,
invelire, dezvelire, aruncare prin bord, salt.
Urli, urlu, urla,
teama descentrata, teama rece, teama fugara,
frant, strans, din cenusa proprie rasarit.
Nu am gresit, nu ai gresit, nu a gresit,
frica de frica, spaima de-a fi,
pas cu pas, peste pas.
Te tin, se tine, ma tin,
de drag, cu dor tenebra statuara,
invelire, dezvelire, aruncare prin bord, salt.
Urli, urlu, urla,
teama descentrata, teama rece, teama fugara,
frant, strans, din cenusa proprie rasarit.
miercuri
Iunie de vara
Imi pasa de tot si de nimic,
Pun clipa masurata-n plic
Si o arunc.
Ti-e iti pasa de coltul ars al casei parasite?
In fundal pe iarba uda-n noapte,
ingheata crustacee de arome-n lapte.
Cand plec raman sa stau pe loc,
Si-atunci te iubesc mult sau deloc,
Si-n alergare preacumplita sunt.
Pe unda diafana a cerului de noapte,
Sarutul dintre noi se lasa-ncet in fapte!
Imi pasa de tot si de nimic,
Pun clipa masurata-n plic
Si o arunc.
Ti-e iti pasa de coltul ars al casei parasite?
In fundal pe iarba uda-n noapte,
ingheata crustacee de arome-n lapte.
Cand plec raman sa stau pe loc,
Si-atunci te iubesc mult sau deloc,
Si-n alergare preacumplita sunt.
Pe unda diafana a cerului de noapte,
Sarutul dintre noi se lasa-ncet in fapte!
marți
luni
Vechituri
Despre "Miorita": balada...
Ce a facut ciobanul din Miorita cand oaia vorbareata i-a povestit faza cu omorul?
A facut pe el de frica. Apoi a inceput sa inventeze o poveste cu o nunta, si toate cele.
Prin istorie romanul nu s-a luptat, el a cantat despre lupte, pentru el era important sa gasesca un prilej de vreun vers, de vreo gluma, de o hora.
*
Noi am imprumutat mereu. Ori dintr-o cultura mare ca cea germana, ori dintr-un imens poet: Eminescu.
Am fost atat de uimiti ca la noi s-a putut naste un Eminescu incat urmatorii oameni de calibru international s-au sufocat pe plaiurile mioritice si au ales sa plece.Brancusi, Eliade, Cioran, Enescu.
Ei au fost primii nostri europeni, au fost primii care au simtit ca arta lor nu apartine unui anumit neam, ca neamul nu le apartine si ca nu e nimic de salvat pe aici.
" De la Nistru pana la Tisa/
Tot romanul plansu-mi-s-a."
Ei au inteles ca plansul neamului asta inseamna poezie.
*
In fiecare mare artist roman sta cate un Cuza, cate un Balcescu.
Toti se doreau voievozi.
Figura unui personaj imens, uluia si bloca generatiile urmatoare.
Noi suntem un neam fascinati pana la blokare de istorie.
Noi nu am facut istorie, ne-am minunat de ea.
Ce a facut ciobanul din Miorita cand oaia vorbareata i-a povestit faza cu omorul?
A facut pe el de frica. Apoi a inceput sa inventeze o poveste cu o nunta, si toate cele.
Prin istorie romanul nu s-a luptat, el a cantat despre lupte, pentru el era important sa gasesca un prilej de vreun vers, de vreo gluma, de o hora.
*
Noi am imprumutat mereu. Ori dintr-o cultura mare ca cea germana, ori dintr-un imens poet: Eminescu.
Am fost atat de uimiti ca la noi s-a putut naste un Eminescu incat urmatorii oameni de calibru international s-au sufocat pe plaiurile mioritice si au ales sa plece.Brancusi, Eliade, Cioran, Enescu.
Ei au fost primii nostri europeni, au fost primii care au simtit ca arta lor nu apartine unui anumit neam, ca neamul nu le apartine si ca nu e nimic de salvat pe aici.
" De la Nistru pana la Tisa/
Tot romanul plansu-mi-s-a."
Ei au inteles ca plansul neamului asta inseamna poezie.
*
In fiecare mare artist roman sta cate un Cuza, cate un Balcescu.
Toti se doreau voievozi.
Figura unui personaj imens, uluia si bloca generatiile urmatoare.
Noi suntem un neam fascinati pana la blokare de istorie.
Noi nu am facut istorie, ne-am minunat de ea.
sâmbătă
Telecaster Dreams
Intrebare: Domnule profesor, de ce mai stati in Romania?
Raspuns: Mai am de ascultat ceva muzica!
Asculta mai multe audio Muzica
Raspuns: Mai am de ascultat ceva muzica!
Asculta mai multe audio Muzica
vineri
Cântec peste zi
Într-o sâmbată pe înserat,
Cineva -oare cine?- m-a-ntrebat:
“ - Câte zile ai vrea,
Dacă asta s-ar putea?”
Şi-i răspund la loc pe dată,
Într-o zi ce nu-i datată:
“Dacă timpul m-ar găsi,
Repede-aş îmbătrâni,
Dar mă află dragostea,
şi mă ţine lângă ea,
iar în zile iubitoare,
sunt mai tânăr ca un soare!”
Şi cu întrebarea grea,
a trecut şi ora mea...
Într-o sâmbată pe înserat,
Cineva -oare cine?- m-a-ntrebat:
“ - Câte zile ai vrea,
Dacă asta s-ar putea?”
Şi-i răspund la loc pe dată,
Într-o zi ce nu-i datată:
“Dacă timpul m-ar găsi,
Repede-aş îmbătrâni,
Dar mă află dragostea,
şi mă ţine lângă ea,
iar în zile iubitoare,
sunt mai tânăr ca un soare!”
Şi cu întrebarea grea,
a trecut şi ora mea...
Poveste de iubire
Iubirea m-a luat din colţ de stradă,
Şi m-a expus în vitrina vieţii,
Şi acum stând să mă vadă
Mă trag toţi curenţii.
De mână dragostea m-a luat,
Şi m-a dus în depărtari,
Şi de-atunci trăiesc curat,
Calde, oacheşe mirări.
Multe lucruri şi frumoase,
Să vă spun am şi-o poveste,
Pentru firile curioase,
Bărbatul iubeşte, femeia trăieşte.
Iubirea m-a luat din colţ de stradă,
Şi m-a expus în vitrina vieţii,
Şi acum stând să mă vadă
Mă trag toţi curenţii.
De mână dragostea m-a luat,
Şi m-a dus în depărtari,
Şi de-atunci trăiesc curat,
Calde, oacheşe mirări.
Multe lucruri şi frumoase,
Să vă spun am şi-o poveste,
Pentru firile curioase,
Bărbatul iubeşte, femeia trăieşte.
miercuri
Celelalte cuvinte
Prin 1982 un tanar, intalnindu-se cu Nichita il intreaba:
-Domnule Nichita Stanescu, ati auzit de formatia "Celelalte Cuvinte"?
Nichita se uita la el cu ochii lui mari albastri, si putin nedumerit spune:
- Care CELELALTE Cuvinte?!
-Domnule Nichita Stanescu, ati auzit de formatia "Celelalte Cuvinte"?
Nichita se uita la el cu ochii lui mari albastri, si putin nedumerit spune:
- Care CELELALTE Cuvinte?!
marți
luni
sâmbătă
Agentul comercial
Agent comercial eu vreau să mă fac,
Cu lumea de azi să mă-mpac,
Să îmi dea firma maşină,
Celular, chei, şi bani de benzină,
Să vând detergenţi,
Gumă sau pufuleţi,
Să se ducă vestea-n piaţă,
Că-s agent nu nătăfleaţă,
Om cu şcoală şi cu stare,
Eu duc firma în spinare,
Am confortul meu regal,
Sunt agentul comercial!
Agent comercial eu vreau să mă fac,
Cu lumea de azi să mă-mpac,
Să îmi dea firma maşină,
Celular, chei, şi bani de benzină,
Să vând detergenţi,
Gumă sau pufuleţi,
Să se ducă vestea-n piaţă,
Că-s agent nu nătăfleaţă,
Om cu şcoală şi cu stare,
Eu duc firma în spinare,
Am confortul meu regal,
Sunt agentul comercial!
miercuri
De Fat-Frumos cel Zmeu
Sa moara caii verzi de pe pereti,
de foame,
Sa ceara de mancare
zana alba din povestirile de printi.
Alean de creste crescute in pamanturi.
Fraiere, Fat-Frumos,
Te-a jignit Zmeul
spunandu-ti verde-n fata:
- Iubitorule de gingasii,
Fandositule de eleganta,
Linistitule de lume gata pentru tine,
de la inceputul tau.
Sa ceara ceva armasarul de jaratic
cu chef de mancare!
Sa moara caii verzi de pe pereti,
de foame,
Sa ceara de mancare
zana alba din povestirile de printi.
Alean de creste crescute in pamanturi.
Fraiere, Fat-Frumos,
Te-a jignit Zmeul
spunandu-ti verde-n fata:
- Iubitorule de gingasii,
Fandositule de eleganta,
Linistitule de lume gata pentru tine,
de la inceputul tau.
Sa ceara ceva armasarul de jaratic
cu chef de mancare!
sâmbătă
Alte fragmente din "insemnari, ...un fel de jurnal de psihologie"
*
Multă lume zice că şi-ar fi dorit să urmeze psihologia. Şi la un anumit nivel, mulţi au o anume experienţă de viaţă ce le permite o bună predicţie, fără a cunoaşte cu exactitate mecanismele deteminaţiilor comportamentale. Ei “se pricep la oameni”. La psihologie, cei care urmează pas cu pas procesul de învăţământ, află detaliat aspecte care scapă simţului comun, şi cunoştinţele sunt acumulate treptat şi sistematic. Dar dacă te numeşti Balzac sau Dostoieski poţi da mai rar la cursurile de psihologie, pentru că aşa se comportă orice geniu care poartă în sine propriul univers cu
căile sale necunoscute.
*
Unii dintre oameni se opresc dintr-o anumită ‘creştere’, pentru că li s-a defectat “sistemul” de învăţare.
*
Zodiile interesează pe multă lume pentru simplul motiv că ele prezintă într-o formă sistematică trăsături ale fiecăruia. Omul, fiinţă ce-şi află singură limitele, se fericeşte când ştie că aparţine fie şi unei anumite zodii care îi oferă o minimă cunoaştere de sine. Psihologia are şi ea conceptele ei care pot da omului o grilă, iar concepte ca ‘introvertit’ sau ‘coleric’ au făcut rapid istorie. Dar zodiile cu expresii comportamentale pe înţelegerea tuturor sunt repere minime de autocunoaştere, dar extrem de generale, pe care omul obişnuit, în lipsă de altceva, le dă gir, mai ales prin miraculosul care le înconjoară.
În faţa a mii de ani de istorie şi, zice-se, aflate în relaţie directă cu mersul planetelor, psihologia mai are ceva de lucru.
*
În unul din aforismele târzii, datat undeva după 1960, Blaga afirmă:
“În timpuri de moralism excesiv, Psihologia omului e redusă la câteva noţiuni.
În timpuri de moralism scăzut, Psihologia se dezvoltă excesiv. Probabil şi ca o scuză.”
*
“Plânsul lui Nietzsche“, o carte în care literatura se împleteşte cu psihoterapia. Eşti terapeut. Ce faci dacă ai în faţa ta şi îţi cere ajutorul un client pe numele său, Nietzsche? Un profesor de la facultate ne forma să devenim buni terapeuţi, spunându-ne că trebuie să ştim multe din varii domenii, pentru că nu se ştie niciodată cine apelează la noi pentru o terapie. Poate fi chiar Nietzsche. Cartea descrie acurat unele tehnici de psihoterapie mai ales cognitive, iar Bleurer se descurcă cu acest caz unic. Un fir al cărţii ne arată unul dintre ascunzişurile unei terapii reuşite: anume că nu se ştie cine pe cine însănătoşează până la urmă.
*
Ceea ce în psihologie este cunoscut sub numele de sublimare, a fost în viaţa lui Chopin o constantă permanentă. În istoria muzicii, el a rămas compozitorul ale cărui lucrări au avut ca temă iubirea. Şi totuşi, în viaţa de zi cu zi, iubirile acestui genial pianist au fost în majoritate platonice, el iubind mereu ‘fără speranţă’, şi regăsindu-se pe sine numai în faţa pianului. Nu putem, şi mai ales, nici nu vrem să ne închipuim ce s-ar fi întâmplat dacă una din iubirile lui Chopin ar fi fost fără rest…
*
O remarcă auzită din bancă într-o dimineaţă de primăvară târzie, când vara stătea să înceapă şi să ne desfete cu ocaziile ei de călătorii suna astfel: “ Oamenii care au schimbat ceva în lumea asta au avut fantasme, au avut câte un delir structurat”, m-a pus pe gânduri toată ziua. Să presupunem că dacă un psihiatru de prin 1500 ar întâlnit un om care îi spunea mereu, obsedant, că vrea să zboare, că oamenii pot să zboare, el nu i-ar fi dat mare atenţie acestui staniu om. Dacă însă acesta din urmă l-ar fi dus acasă şi i-ar fi arătat schiţele sale cu desene de aparate care pot să zboare şi calculele sale, doctorul ar fi fost primul din istorie care în anamneză ar fi scris: GENIU.
*
Întrebare: Cum vrea să fie iubită o studentă de la psihologie?
Răspuns: Semantic!
*
Am învăţat la facultatea de psihologie că nu există proşti! Doar impenetrabili cognitiv...
*
Multă lume zice că şi-ar fi dorit să urmeze psihologia. Şi la un anumit nivel, mulţi au o anume experienţă de viaţă ce le permite o bună predicţie, fără a cunoaşte cu exactitate mecanismele deteminaţiilor comportamentale. Ei “se pricep la oameni”. La psihologie, cei care urmează pas cu pas procesul de învăţământ, află detaliat aspecte care scapă simţului comun, şi cunoştinţele sunt acumulate treptat şi sistematic. Dar dacă te numeşti Balzac sau Dostoieski poţi da mai rar la cursurile de psihologie, pentru că aşa se comportă orice geniu care poartă în sine propriul univers cu
căile sale necunoscute.
*
Unii dintre oameni se opresc dintr-o anumită ‘creştere’, pentru că li s-a defectat “sistemul” de învăţare.
*
Zodiile interesează pe multă lume pentru simplul motiv că ele prezintă într-o formă sistematică trăsături ale fiecăruia. Omul, fiinţă ce-şi află singură limitele, se fericeşte când ştie că aparţine fie şi unei anumite zodii care îi oferă o minimă cunoaştere de sine. Psihologia are şi ea conceptele ei care pot da omului o grilă, iar concepte ca ‘introvertit’ sau ‘coleric’ au făcut rapid istorie. Dar zodiile cu expresii comportamentale pe înţelegerea tuturor sunt repere minime de autocunoaştere, dar extrem de generale, pe care omul obişnuit, în lipsă de altceva, le dă gir, mai ales prin miraculosul care le înconjoară.
În faţa a mii de ani de istorie şi, zice-se, aflate în relaţie directă cu mersul planetelor, psihologia mai are ceva de lucru.
*
În unul din aforismele târzii, datat undeva după 1960, Blaga afirmă:
“În timpuri de moralism excesiv, Psihologia omului e redusă la câteva noţiuni.
În timpuri de moralism scăzut, Psihologia se dezvoltă excesiv. Probabil şi ca o scuză.”
*
“Plânsul lui Nietzsche“, o carte în care literatura se împleteşte cu psihoterapia. Eşti terapeut. Ce faci dacă ai în faţa ta şi îţi cere ajutorul un client pe numele său, Nietzsche? Un profesor de la facultate ne forma să devenim buni terapeuţi, spunându-ne că trebuie să ştim multe din varii domenii, pentru că nu se ştie niciodată cine apelează la noi pentru o terapie. Poate fi chiar Nietzsche. Cartea descrie acurat unele tehnici de psihoterapie mai ales cognitive, iar Bleurer se descurcă cu acest caz unic. Un fir al cărţii ne arată unul dintre ascunzişurile unei terapii reuşite: anume că nu se ştie cine pe cine însănătoşează până la urmă.
*
Ceea ce în psihologie este cunoscut sub numele de sublimare, a fost în viaţa lui Chopin o constantă permanentă. În istoria muzicii, el a rămas compozitorul ale cărui lucrări au avut ca temă iubirea. Şi totuşi, în viaţa de zi cu zi, iubirile acestui genial pianist au fost în majoritate platonice, el iubind mereu ‘fără speranţă’, şi regăsindu-se pe sine numai în faţa pianului. Nu putem, şi mai ales, nici nu vrem să ne închipuim ce s-ar fi întâmplat dacă una din iubirile lui Chopin ar fi fost fără rest…
*
O remarcă auzită din bancă într-o dimineaţă de primăvară târzie, când vara stătea să înceapă şi să ne desfete cu ocaziile ei de călătorii suna astfel: “ Oamenii care au schimbat ceva în lumea asta au avut fantasme, au avut câte un delir structurat”, m-a pus pe gânduri toată ziua. Să presupunem că dacă un psihiatru de prin 1500 ar întâlnit un om care îi spunea mereu, obsedant, că vrea să zboare, că oamenii pot să zboare, el nu i-ar fi dat mare atenţie acestui staniu om. Dacă însă acesta din urmă l-ar fi dus acasă şi i-ar fi arătat schiţele sale cu desene de aparate care pot să zboare şi calculele sale, doctorul ar fi fost primul din istorie care în anamneză ar fi scris: GENIU.
*
Întrebare: Cum vrea să fie iubită o studentă de la psihologie?
Răspuns: Semantic!
*
Am învăţat la facultatea de psihologie că nu există proşti! Doar impenetrabili cognitiv...
Fragmente din prefata scrisa de profesorul Adrian Opre la "insemnari, cognitii, stari. Un fel de jurnal de psihologie"
.....................................
"Cum mă percep pe mine însumi? Cum mă percep ceilalţi? Cum să interpretez percepţiile celorlaţi asupra mea? Acestea sunt doar o parte din întrebările ce ne ghidează pelerinajul către noi înşine. Însă răspunsurile pe care ni le oferim la toate aceste întrebări se preschimbă perpetuu odată cu îmbogăţirea noastră în cunoaştere. Acelaşi lucru se întâmplă, şi poate mult mai evident, cu cei ce ne-au fost sau ne mai sunt încă studenţi,adică cu cei cărora,în mare măsură, noi le regizăm transformarea.
...............................
Nu sesizăm sau mai degrabă refuzăm să acceptăm faptul că atitudinile, afirmaţiile şi
întreaga noastră purtare poate avea un impact major asupra personalităţii lor. Optând pentru studii universitare aceşti tineri au decis să îşi amâne maturizarea şi să se bucure astfel de farmecul unei adolescenţe prelungite, cu toate sinuozităţile ei. Ei sunt încă în căutarea reperelor, iar unii dintre noi sunt selectaţi ca modele. Acestea, fără să vrea, le vor influenţa felul de a fi şi de a se comporta şi, totodată, le vor modifica grila prin care vor lectura realitatea fizică şi socială, inclusiv pe dascălii lor. Sintaxa minţii noastre pătrunde astfel şi în mintea lor. Iată de ce îndrăznesc să afirm că undeva în interiorul studenţilor noştri e şi o părticică din noi. În ei se află sămânţa (cuvântul) pe care o sădim cu speranţa sau convingerea că ea va da rod însutit şi că de rodul ei se vor
bucura şi generaţiile viitoare. Iată şansa noastră de a dobândi veşnicia.
................................
Pentru dascălii tineri, proximitatea vârstei,similitudinile preocupărilor şi interpretărilor le sporeşte şansa de a rezona cu studenţii cărora li se adresează şi de a fi mai convingători. Iată de ce, în special dintre aceştia, şi cel mai frecvent, studenţii îşi aleg modelele. Cei aleşi vor trebui însă să conştientizeze şi responsabilitatea morală ce le revine prin statusul şi rolul dobândit. Personal, m-am simţit întotdeauna atras, ca de o forţă irezistibilă, de modelele generaţiei interbelice, adică de adevăratele personalităţi, promotori ai valorilor autentice. Modelele contemporane sunt tot mai rare şi din ce în ce mai istovite; lor parcă le lipseşte ceva, probabil tocmai acea dimensiune ce a conferit forţă şi carismă elitei intelectuale din prima jumătate a secolului trecut. România interbelică ne-a dăruit eroi şi martiri dar, mai cu seamă, ne-a dăruit caractere.
Studentul nostru de astăzi, aflat la vârsta împlinirii caracterului, aşa cum desprind şi din confesiunile autorului, îşi doreşte şi caută tocmai aceste modele. Optimismul mă îndeamnă să cred că încă e posibil ca aceşti
tineri să se bucure de adevăratele valori. "
.....................................
"Cum mă percep pe mine însumi? Cum mă percep ceilalţi? Cum să interpretez percepţiile celorlaţi asupra mea? Acestea sunt doar o parte din întrebările ce ne ghidează pelerinajul către noi înşine. Însă răspunsurile pe care ni le oferim la toate aceste întrebări se preschimbă perpetuu odată cu îmbogăţirea noastră în cunoaştere. Acelaşi lucru se întâmplă, şi poate mult mai evident, cu cei ce ne-au fost sau ne mai sunt încă studenţi,adică cu cei cărora,în mare măsură, noi le regizăm transformarea.
...............................
Nu sesizăm sau mai degrabă refuzăm să acceptăm faptul că atitudinile, afirmaţiile şi
întreaga noastră purtare poate avea un impact major asupra personalităţii lor. Optând pentru studii universitare aceşti tineri au decis să îşi amâne maturizarea şi să se bucure astfel de farmecul unei adolescenţe prelungite, cu toate sinuozităţile ei. Ei sunt încă în căutarea reperelor, iar unii dintre noi sunt selectaţi ca modele. Acestea, fără să vrea, le vor influenţa felul de a fi şi de a se comporta şi, totodată, le vor modifica grila prin care vor lectura realitatea fizică şi socială, inclusiv pe dascălii lor. Sintaxa minţii noastre pătrunde astfel şi în mintea lor. Iată de ce îndrăznesc să afirm că undeva în interiorul studenţilor noştri e şi o părticică din noi. În ei se află sămânţa (cuvântul) pe care o sădim cu speranţa sau convingerea că ea va da rod însutit şi că de rodul ei se vor
bucura şi generaţiile viitoare. Iată şansa noastră de a dobândi veşnicia.
................................
Pentru dascălii tineri, proximitatea vârstei,similitudinile preocupărilor şi interpretărilor le sporeşte şansa de a rezona cu studenţii cărora li se adresează şi de a fi mai convingători. Iată de ce, în special dintre aceştia, şi cel mai frecvent, studenţii îşi aleg modelele. Cei aleşi vor trebui însă să conştientizeze şi responsabilitatea morală ce le revine prin statusul şi rolul dobândit. Personal, m-am simţit întotdeauna atras, ca de o forţă irezistibilă, de modelele generaţiei interbelice, adică de adevăratele personalităţi, promotori ai valorilor autentice. Modelele contemporane sunt tot mai rare şi din ce în ce mai istovite; lor parcă le lipseşte ceva, probabil tocmai acea dimensiune ce a conferit forţă şi carismă elitei intelectuale din prima jumătate a secolului trecut. România interbelică ne-a dăruit eroi şi martiri dar, mai cu seamă, ne-a dăruit caractere.
Studentul nostru de astăzi, aflat la vârsta împlinirii caracterului, aşa cum desprind şi din confesiunile autorului, îşi doreşte şi caută tocmai aceste modele. Optimismul mă îndeamnă să cred că încă e posibil ca aceşti
tineri să se bucure de adevăratele valori. "
vineri
miercuri
Povestea unui om leneş ( dupa...Ion Creanga )
Se auzi prin sat odată,
de un om ce sta el ziua toată,
nu muncea nici nu bea,
nici nevastă nu avea.
Oamenii când auziră,
adunati în bătătură,
Ei toţi s-au sfătuit
să scape de nesăbuit,
şi-apoi n-o fi zarvă mare
să-l ducă la spânzurătoare.
Omul nostru auzi,
nici că se împotrivi:
“-Apoi, or ştii ei ce fac,
eu, unul, le fac pe plac!”
Si...i-au găsit un car cu boi,
şi porniră prin noroi,
Satul tot, cu mic cu mare,
a scăpat de arătare!
Cum mergeau încet, agale
cine le ieşi în cale?
O boieroaică prea miloasă,
rumenă şi sănătoasă,
care-având pâine uscată
ce tot stătea nemâncată,
se gândi să-i facă un bine:
“-În hambar l-oi ţine!”
“-Da’ posmagii tăi îs moi?
că n-am dinţii dinapoi.”
Dar, vai, se-ncruntă muierea:
“-Tu îi fi vreun neam de soi?
Nu ştii d-apoi să-i înmoi?”
Omul se-aşeză la loc:
“Ăsta nu e un noroc,
nu e nici o sărbătoare.
Mai bine trage la spânzurătoare!”
Se auzi prin sat odată,
de un om ce sta el ziua toată,
nu muncea nici nu bea,
nici nevastă nu avea.
Oamenii când auziră,
adunati în bătătură,
Ei toţi s-au sfătuit
să scape de nesăbuit,
şi-apoi n-o fi zarvă mare
să-l ducă la spânzurătoare.
Omul nostru auzi,
nici că se împotrivi:
“-Apoi, or ştii ei ce fac,
eu, unul, le fac pe plac!”
Si...i-au găsit un car cu boi,
şi porniră prin noroi,
Satul tot, cu mic cu mare,
a scăpat de arătare!
Cum mergeau încet, agale
cine le ieşi în cale?
O boieroaică prea miloasă,
rumenă şi sănătoasă,
care-având pâine uscată
ce tot stătea nemâncată,
se gândi să-i facă un bine:
“-În hambar l-oi ţine!”
“-Da’ posmagii tăi îs moi?
că n-am dinţii dinapoi.”
Dar, vai, se-ncruntă muierea:
“-Tu îi fi vreun neam de soi?
Nu ştii d-apoi să-i înmoi?”
Omul se-aşeză la loc:
“Ăsta nu e un noroc,
nu e nici o sărbătoare.
Mai bine trage la spânzurătoare!”
Plugul
Pe o planetă ce aleargă-n goană de maşini,
Un om avea un plug de lemn.
Pornit din capătul de sud,
A început cu plugul său,
Să are.
Colţii de lemn, bine ascuţiţi,
Intrau adânc în inima asfaltului,
Iar ploaia cădea în valuri după el.
Pământul scăpat de tirania betonului armat,
Şi-a recăpătat greutatea normală,
Rotindu-se complet şi singur,
Pe elipsa anului următor.
Pe o planetă ce aleargă-n goană de maşini,
Un om avea un plug de lemn.
Pornit din capătul de sud,
A început cu plugul său,
Să are.
Colţii de lemn, bine ascuţiţi,
Intrau adânc în inima asfaltului,
Iar ploaia cădea în valuri după el.
Pământul scăpat de tirania betonului armat,
Şi-a recăpătat greutatea normală,
Rotindu-se complet şi singur,
Pe elipsa anului următor.
Amor
Bezmetică ceaţă de aur întins,
Un nerv tresare şi urlă aprins,
Pentru-ntâmpările zilei apoase
Un os stricat mă cheamă-nmormânt printe oase.
Pledez virtutea-n pulberea drumului,
Amendez cu frunza căzută vara suspinului,
Inimă de melc, cugetări de crini,
Deşertul din ape e plini cu arini.
Pastelul e-nchis în tabloul de-afară,
Un soare, şi-un cântec mă-neacă de vară,
Mă las cuprins de pisme şi dor,
Şi cel ce mă-neacă e zeul Amor!
Bezmetică ceaţă de aur întins,
Un nerv tresare şi urlă aprins,
Pentru-ntâmpările zilei apoase
Un os stricat mă cheamă-nmormânt printe oase.
Pledez virtutea-n pulberea drumului,
Amendez cu frunza căzută vara suspinului,
Inimă de melc, cugetări de crini,
Deşertul din ape e plini cu arini.
Pastelul e-nchis în tabloul de-afară,
Un soare, şi-un cântec mă-neacă de vară,
Mă las cuprins de pisme şi dor,
Şi cel ce mă-neacă e zeul Amor!
miercuri
Drama ariciului
Am pe spate trei arici,
au bot lung şi ascuţit,
însă unui travestit.
Se îmbracă-n blană fină,
şi pe când e lună plină,
se tot duce cu-n bursuc,
să petrecă într-un nuc.
Ursul doctor în pădure,
spune că-i vine de la mure,
că l-a văzut mâncând odată,
pe când era ursoaica fată.
- Ariciule, tu te-ai ţicnit,
de tot umbli travestit?
- Nu, dar eu acolo sus în nuc,
joc cu fratele bursuc,
câte-o dramă muzicală;
- Ce tot vreţi? Mare scofală?
Am pe spate trei arici,
au bot lung şi ascuţit,
însă unui travestit.
Se îmbracă-n blană fină,
şi pe când e lună plină,
se tot duce cu-n bursuc,
să petrecă într-un nuc.
Ursul doctor în pădure,
spune că-i vine de la mure,
că l-a văzut mâncând odată,
pe când era ursoaica fată.
- Ariciule, tu te-ai ţicnit,
de tot umbli travestit?
- Nu, dar eu acolo sus în nuc,
joc cu fratele bursuc,
câte-o dramă muzicală;
- Ce tot vreţi? Mare scofală?
marți
Cuvinte spre jurnal
*
Realitatea e rece. Artistul este cel care o incalzeste.
*
Apa vie din basme sunt prietenii. Fata din poveste merge la izvor şi adună forţe vii iar prinţul trece cu bine încercarea.
*
Când Făt Frumos este la necaz Ileana Cosânzeana ştie ce să facă: merge şi aduce apă vie. Era micul ei secret.
*
Dragostea este soarele ce luminează inima.
*
Un artist este acel om care îşi face anamneza vieţii sale şi o oferă lumii. Este cel care depune mărturie despre fiecare clipă, având un contract secret cu timpul. Vrea să spună, tinde să exprime ceea ce numai el vede ori aude. E pe un topogan înalt. Trebuie să prindă curaj să îşi dea drumul.
Realitatea e rece. Artistul este cel care o incalzeste.
*
Apa vie din basme sunt prietenii. Fata din poveste merge la izvor şi adună forţe vii iar prinţul trece cu bine încercarea.
*
Când Făt Frumos este la necaz Ileana Cosânzeana ştie ce să facă: merge şi aduce apă vie. Era micul ei secret.
*
Dragostea este soarele ce luminează inima.
*
Un artist este acel om care îşi face anamneza vieţii sale şi o oferă lumii. Este cel care depune mărturie despre fiecare clipă, având un contract secret cu timpul. Vrea să spună, tinde să exprime ceea ce numai el vede ori aude. E pe un topogan înalt. Trebuie să prindă curaj să îşi dea drumul.
luni
Ce bine e sa fi satul in Romania,
Fara monezi, fericit de soare,
Iti vine ca sa spui ca-i bine,
sa fi roman.
Cand primavara-ti intra-n oase,
Si esti satul de inghetata,
Atat de bucuros de viata-n sine,
Ca parca-i bine: 'Dar sarea in bucate?!'
Dar cred ca s-a-ntamplat ceva.
E-un vant strain prin locurile astea,
Si-mi vine ca sa spun ca nu-s de-ici,
Ca de azi-noapte
Se scurge aici un firicel de Europa.
Fara monezi, fericit de soare,
Iti vine ca sa spui ca-i bine,
sa fi roman.
Cand primavara-ti intra-n oase,
Si esti satul de inghetata,
Atat de bucuros de viata-n sine,
Ca parca-i bine: 'Dar sarea in bucate?!'
Dar cred ca s-a-ntamplat ceva.
E-un vant strain prin locurile astea,
Si-mi vine ca sa spun ca nu-s de-ici,
Ca de azi-noapte
Se scurge aici un firicel de Europa.
Expunere
E o lume
In care fiecare vrea sa faca ceva,
Acest secol intarziat.
Fa lucrurile cu mana ta,
Fa-le handmade!
Pune un pas
Pe istoria din fata ta,
Degetul tau atingand trotuarul,
Verificandu-i geometria stricta,
Ochii ce intreaba azi:
Tu poti sa faci piatra pe care calci?
Fa lucrurile cu mana ta,
Trecatorule!
Fa-le handmade!
E o lume
In care fiecare vrea sa faca ceva,
Acest secol intarziat.
Fa lucrurile cu mana ta,
Fa-le handmade!
Pune un pas
Pe istoria din fata ta,
Degetul tau atingand trotuarul,
Verificandu-i geometria stricta,
Ochii ce intreaba azi:
Tu poti sa faci piatra pe care calci?
Fa lucrurile cu mana ta,
Trecatorule!
Fa-le handmade!
vineri
miercuri
Fragmente dintr-o carte in curs de aparitie cu titlu "insemnari, cognitii, stari" "jurnal de psihologie" ( titlul inca incert )
....
*
Nietzsche spunea undeva: “Rău e răsplătit învăţătorul, când rămâi totdeauna numai elev”.
*
Într-un moment de nervozitate datorat slabelor noastre răspunsuri, la un seminar, profesorul se opreşte brusc, îşi dă mâna peste frunte, şi exclamă: “Vedeţi cum suntem noi oamenii?! Dacă suntem fiinţe vorbitoare, avem impresia că gândim…”
*
Probabilitate şi curba gausiană, mereu un ‘s-ar putea!’. Adevărată o vorbă auzită la un curs prin anul 2000: “Posibilul ne omoară.”
*
Cei care vin să studieze psihologia sunt nişte persoane curajoase.
Aici, mai repede sau mai târziu te vei afla faţă în faţă cu tine însuţi, şi cine ştie ce vei descoperi prin visele tale, sau făcându-ţi o analiză A-B-C temeinică a propriului comportament, ori învăţând la examenul de experimentală. Un îndemn din spatele catedrei ne atenţiona: “să nu vă faceţi o carcasă autosuficientă”, iar privirilor inocente ale fetelor li se amintea că : “femeile au o capacitate de inhibiţie mai mare decât bărbaţii, suportă mai bine lipsa soluţiilor, au o capacitate mai mare de a renunţa la întăriri.” Băieţii să fie cu ochii-n patru, pentru că: “Patern incertus est…”
*
- Ce fac studenţii de la psihologie când nu
sunt atenţi la cursuri?
- Aplică teste de personalitate profesorului.
- Dar cei care sunt atenţi?
- Verifică rezultatele!
*
Se întâlneşte un student la matematică cu unul de la psihologie iar acesta din urmă spune:
- Eu m-am lăsat de facultate!
- De ce? Nu te descurci cu statistica?
- Am aflat că fac parte din extremele curbei lui Gauss!
*
Pe Făt-Frumos nu îl putem vedea având moştenitori.
Cum poate un urmaş să se descurce cu aşa
“ moştenire ”?!
....
*
Nietzsche spunea undeva: “Rău e răsplătit învăţătorul, când rămâi totdeauna numai elev”.
*
Într-un moment de nervozitate datorat slabelor noastre răspunsuri, la un seminar, profesorul se opreşte brusc, îşi dă mâna peste frunte, şi exclamă: “Vedeţi cum suntem noi oamenii?! Dacă suntem fiinţe vorbitoare, avem impresia că gândim…”
*
Probabilitate şi curba gausiană, mereu un ‘s-ar putea!’. Adevărată o vorbă auzită la un curs prin anul 2000: “Posibilul ne omoară.”
*
Cei care vin să studieze psihologia sunt nişte persoane curajoase.
Aici, mai repede sau mai târziu te vei afla faţă în faţă cu tine însuţi, şi cine ştie ce vei descoperi prin visele tale, sau făcându-ţi o analiză A-B-C temeinică a propriului comportament, ori învăţând la examenul de experimentală. Un îndemn din spatele catedrei ne atenţiona: “să nu vă faceţi o carcasă autosuficientă”, iar privirilor inocente ale fetelor li se amintea că : “femeile au o capacitate de inhibiţie mai mare decât bărbaţii, suportă mai bine lipsa soluţiilor, au o capacitate mai mare de a renunţa la întăriri.” Băieţii să fie cu ochii-n patru, pentru că: “Patern incertus est…”
*
- Ce fac studenţii de la psihologie când nu
sunt atenţi la cursuri?
- Aplică teste de personalitate profesorului.
- Dar cei care sunt atenţi?
- Verifică rezultatele!
*
Se întâlneşte un student la matematică cu unul de la psihologie iar acesta din urmă spune:
- Eu m-am lăsat de facultate!
- De ce? Nu te descurci cu statistica?
- Am aflat că fac parte din extremele curbei lui Gauss!
*
Pe Făt-Frumos nu îl putem vedea având moştenitori.
Cum poate un urmaş să se descurce cu aşa
“ moştenire ”?!
Frigiderul
Eu ştiu că nu am să pier,
Căci am un mare frigider,
Are şi congelator
cu un magnet multicolor,
De mi-e foame sau mi-e sete,
Îl studiez pe îndelete,
Umplându-l la săptămână,
Cu legume şi smântână,
Şi bineînţeles cu bere
Când vii tu pe la mine -vere-
Dar am şi o mare dilemă
Există totuşi o problemă:
Zgomot are foarte fin
Numai atunci când e plin!
Eu ştiu că nu am să pier,
Căci am un mare frigider,
Are şi congelator
cu un magnet multicolor,
De mi-e foame sau mi-e sete,
Îl studiez pe îndelete,
Umplându-l la săptămână,
Cu legume şi smântână,
Şi bineînţeles cu bere
Când vii tu pe la mine -vere-
Dar am şi o mare dilemă
Există totuşi o problemă:
Zgomot are foarte fin
Numai atunci când e plin!
marți
luni
Bâlci
Ora de acum se stie,
Se traieste-n pravalie,
Mergi cu bani putini ori multi,
Si ei sunt ca si avuti.
Îti iei una, îti iei alta,
Trec secundele, si gata!
Când manânci pe saturate
Astepti alte, mari bucate.
Cu mâna în buzunar,
În a timpului bazar,
Clipele nemasurate,
Le avem încet si-n rate.
Si daca tot ne-ndestulam,
Unde oare mai plecam?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)