Powered By Blogger

marți

Vechituri

Imi era dor de sectiunea aceasta din blog. Si dorul m-a ajuns din urma.

Asa ca:

" Taranul roman isi face iarna car si vara sanie"

Pai, n-ar bea si el linistit o bere, o tuica,la crasma seara cu prietenii? Cu vecinii?

Si cum sa bei si sa razi linistit, daca stii ca vine iarna si n-ai sanie?

Pai, taranul e barbat destept! Cu ce merge iarna la o hora? La o vecina de peste deal?
La oras?

O ia taranul cu intelepciune inainte timpului? Este el un manager, un organizator atat de bun?

Poate!

But, el este iesit din timp, el nu are legatura cu ceasul si cu cele 24 de ore.

Euristica lui este una desavarsita, si functioneaza de milenii.

Iar ca orice euristica se bazeaza pe niste legi interne numai de ea stiute.


Si de colegii de beute, si ei in plina vara cu saniile frumos lustruite!


Taranu-i taran! Dar cine chefuieste mai aprig ca el?.......




miercuri

Spatele soarelui


De ce nu arunci cuvinte-n soare,
Să-mprospătezi urma de stea?

Se întoarce ora trecută ca un bumerang,
Pistolul de-asfalt face bang-bang,
Ţi-aş scrie covor de frunze verzi,
În el cu trandafirii să te pierzi.

Dar te sărut apăsat pe umărul stâng,
Poezia din podeaua de beton mi-o strâng,
O fac balon cuminte de săpun,
Şi-n spatele soarelui o pun...

Duceti-va


Zboară, fulg,
De ţi-e dat să zbori!
Gând proaspăt-stea încinsă,
Cuminţenie de ninsoare mov.
Aleargă, vântule,
De ţi-e dat să alergi!

Inaripează-te, calule,
De ţi-e dat să fi cal!
Sentiment apos-gri cotidian,
Apă revărsată dintr-un pahar.
Du-mă, visule,
De ţi-e dat să rămâi vis!

sâmbătă

Proverbe in rime pentru copii

*

Cine e lângă munte, uită lucrurile mărunte.

*
Omului sărac grijile-i vin de hac.


*
Lumea e o pretenţioasă, de tot ce e frumos ea e curioasă.


*
Liber de gândeşti, roadele minţii le primeşti.


*
Un copac înflorit e mereu bine primit.


*
Dacă ai linişte-n casă toţi copiii vin la masă.


*
Greu îţi trece de urât când eşti mereu posomorât.


*
Deşi e mirositoare, nu privi prea atent la
o floare.

*
Cine are muncă multă, de nimeni nu mai ascultă.




joi

Scaderea stelelor


Un băieţel numit Stelian l-a întrebat pe bunicul său:
- Dacă stelele de pe cer cad, înseamnă că ele devin din ce în ce mai puţine? Eu am numărat aseară vreo 20 de stele care au căzut. Cerul este mai sărac acum? Aşa e, bunicule?
- Hei, astrologule! Calculul tău este corect matematic. Aşa e! Dacă dintr-o număr scad un alt număr, aceştia numindu-se termeni, rezultatul este întotdeauna mai mic decât primul număr, numit descăzut.
- Înseamnă ca dacă am ceva de scăzut, aleg mereu un număr mare, din el iau un număr mai mic şi aflu cât a mai rămas din numărul mare.
- Da, ai prins ideea.
- Dacă aseară au căzut 20 de stele înseamnă că pe cer au rămas….. câte bunicule? Câte au rămas pe cer?
Bunicul îl privi pe Stelian puţin încurcat, şi zâmbi uşor. Mai demult era preocupat de
astrologie era un pasionat privitor la cer. Dar cu timpul, pasiunea aproape că a dispărut. Acum, o dată cu întrebarea băiatului, o sclipire se putea citi în ochii bătrânului.
- Eu propun aşa: în seara aceasta noi privim împreună cerul iar eu am să număr stelele, tu trebuie să faci la fel. Sarcina ta este să le numeri pe cele care cad. Apoi facem un calcul rapid şi aflăm.
- De abia aştept! răspunse Stelian, şi îl îmbrăţişă. O să aflăm câte stele sunt! Dar putem face şi proba?
- Asta nu cred că se poate, matematica stelelor este destul de strictă. O dată ce o stea cade, ea nu mai există. Avem doar o singură posibilitate de a le număra în seara aceasta.
- Şi mâine? întrebă băiatul căzând pe gânduri. Şi mâine?
Bunicul nu-i răspunse, mulţumindu-se cu un surâs uşor, minunându-se de perspicacitatea
băiatului. Îi strânse mâna, şi îl urmări apoi cum pleacă vesel, sărind de pe un picior pe celălalt.
Seara veni neaşteptat de repede pentru Stelian, şi cei doi se aşezară comod în două fotolii mari pe prispa casei.
- Începem, dădu bătrânul semn. La treabă !
Trecu o oră, trecură două, Stelian şi bunicul său nu-şi luaseră ochii de la cer. Liniştea nopţii îi cuprindea încet, ca o amintire veche pe care o porţi mereu cu tine.
- Gata ! spuse bătrânul, întorcându-şi privirea către Stelian.
- Au fost 28 de stele care au căzut, tu câte ai numărat, bunicule?
- 238, răspunse bunicul.
- Numai atât?
- Trebuie să recunosc că am mai aţipit un pic. Uneori, stelele sunt greu de numărat… Bun! Acum poţi calcula câte stele sunt pe cer?
- Dacă din numărul dumitale, 238, adică descăzutul, scad numărul meu, scăzătorul, aflu numărul de stele. Mulţumesc, bunicule!
- Uite aici o foaie de hârtie. Să facem calculul! spuse bunicul, întinzându-i un creion.
Stelian, înarmat cu o foaie mare şi un creion verde, scrise cu o mare bucurie în suflet: 238- 28= 210 stele.
Nedumerit, Stelian spuse:
- Dar stele numărate de tine încă sunt pe cer, pe când ale mele….. şi o umbră de tristeţe îi coborî pe chipul băiatului.
- Păi, nu le ştii numărul? Parcă erau 28, nu?
- Da, le-am numărat pe toate.
Atunci hai să scriem pe hârtia aceasta pe care ai făcut calculul: “Azi au căzut 28 de stele” şi să o aşezăm cu grijă în acest plic.
- Bine, bunicule, zise Stelian, neînţelegând prea bine ce dorea să zică bătrânul. Dar intuia că era unul din lucrurile pe care le va înţelege mai bine atunci când va avea altă vârstă.
- Bunicule, mai am o întrebare. Şi mâine?
- Mâine, dragul meu, o luăm de la capăt, şi amândoi privim din nou cerul.

miercuri

Corbii


Sunt Burlac


Sunt un burlac respectat,
Aseară, m-am dat jos din pat,
M-am întins pe burtă, pe spate,
Si-am sculat motanul, frate!
Visul său de pisicuţe s-a gătat,
Şi-n cărniţă, apă şi lapte s-a transformat.

Eu sunt un burlac conştiincios,
Şi m-am trezit să-i dau un os.

I-ar dacă tot îi masa plină,
Mâncata-m şi io o slănină!

Calendar sorescian


Ne sunt daţi 1000 de ani.

Cu 900 nu ştim ce să facem,
Şi ne rămân 100
Să ne vedem de treabă.

Vreo 20 îi petrecem
Cu bătrâneţea,
Ceilalţi 20 îi folosim
În interes de serviciu,
Pierdem vremea
Cu următorii 20,
Penultimii 20
Îi oferim la schimb inimii
Şi
Ne rămân 20 de ani
Să ne pregătim pentru viaţă.

Mijita



Val-vârtej ne luăm cu dragostea
La joacă de-a v-aţi ascunselea,
Şi mijim pe rând.

Găsim un chip sub un fir de iarbă,
Fugim repede să îl rostim,
Şi îl scoatem din joc.

Apoi ne auzim strigaţi
De cineva în urma noastră
Dar ajungem înaintea lui,
Şi gata.

Numai pe un singur om
Nu reuşim niciodată
(deşi, vai, cât încercăm)
Să îl lăsăm pe dinafară.

marți

Din "Jurnal de basme. Despre Fat cel Frumos , Ileana Cosanzeana , si zmeul"

Acesta este jurnalul lui Făt-Frumos pornit din zorii vieţii sale să o gasească şi să o iubească pe Ileana zisă şi Cosânzena.
Uneori o să povestească singur unele întâmplări, alteori din cauze necunoscute acestea vor fi relatate de altcineva.
Să ne urcăm pe calul său alb, să-l lăsăm să îşi desfacă aripile spumegând şi să pornim. Unde? Spre capătul unui basm, aproape de
“ şi-au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”.

*
Salut!
Sunt Făt frumos şi mă nasc mereu în familii mari de regi, ori împăraţi. Asta înseamnă siguranţa materială şi psihologică asigurată. Am condiţii pentru a învăţa si pentru a visa. Pentru a visa la Ileana Cosânzeana. Şi nu numai.

*

De ce artistul popular l-a numit Făt-Frumos? De ce nu: Făt-Bun, Făt-Voinic, sau Făt-Cuminte?
Pentru că frumuseţea este o valoare mai mare mai apreciabilă decât voinicia, cuminţenea ori altceva. Apoi, poate pur poetic, Făt-Frumos este o expresie poetică puternică, sună mult mai melodios decât celelate denumiri.
La noi la români un om frumos le cuprinde pe toate! Si totusi este un concept cam larg.


*
*

Făt-Frumos crestea intr-o zi cât altii in zece. Inseamnă ca avea o capacitate de invatare foarte mare, invata foarte repede fiind inzestrat natural. Am spune azi, având gene bune.

*

Ileana Cosanzeana il astepta pe Fat-frumos toata ziua dar nu statea. Cosea , tricota, spala prin casa, si plangea.Asa spune basmul. De ce oare varsa lacrimile sale?


*

În jurul Ileanei Cosânzeana vuieşte mereu câte un zmeu.

*

.............

Balade de azi pe maine


Poveste de iubire

Iubirea m-a luat din colţ de stradă,
Şi m-a expus în vitrina vieţii,
Şi acum stând să mă vadă
Mă trag toţi curenţii.

De mână dragostea m-a luat,
Şi m-a dus în depărtari,
Şi de-atunci trăiesc curat,
Calde, oacheşe mirări.

Multe lucruri şi frumoase,
Să vă spun am şi-o poveste,
Pentru firile curioase,
Bărbatul iubeşte, femeia trăieşte.

Oda 'bipului'



Îţi mulţumesc ţie “ bip”
Că n-ai formă şi nici chip,
Şi când sunt mai necăjit,
Tu suni nestingherit,
Iar la a mea iubită,
Semn îi dai că e dorită.
O! Tu bip mereu te-aştept,
Ştiu că nu-s prea înţelept,
Tu-mi aduci un mic ecou,
Că la mândră mi-s erou,
Celularul este vechi,
Da-mi stă bine la urechi,
Când pe draga-o “ bipuiesc”
Ca să-i spun cât o iubesc!


Forfota clar-obscura Vol II


sâmbătă

Proverbe in rime pentru copii

*
Dacă ai prieteni buni, de la ei multe aduni.


*
O rază de soare zâmbeşte la fiecare.


*
Când n-ai ce să faci, cu plictiseala te
îmbraci.


*
O persoană bună cu inima se cunună.


*
Dorinţa de ţi-o-ndeplineşti, alta-n schimb tu să clădeşti.



*
Cine are duşmani mulţi, de acela să
n-asculţi.

*
Lasă-l peste prag pe cel ce ţi-e drag.


*
Umbli mult la tinereţe să ai ce povesti la bătrâneţe.


*
Vezi în cine te încrezi, multe astfel poţi să pierzi.


*
Omul leneş nu munceşte, toată ziua stă turceşte.




*
Încet, încet să creşti mare vei fi pus la încercare.


*
Întruna de vorbeşti, soluţie nu o să găseşti.


*
Când ceva împarţi îţi găseşti mulţi fraţi.

catrene