Scaderea stelelor

Un băieţel numit Stelian l-a întrebat pe bunicul său:
- Dacă stelele de pe cer cad, înseamnă că ele devin din ce în ce mai puţine? Eu am numărat aseară vreo 20 de stele care au căzut. Cerul este mai sărac acum? Aşa e, bunicule?
- Hei, astrologule! Calculul tău este corect matematic. Aşa e! Dacă dintr-o număr scad un alt număr, aceştia numindu-se termeni, rezultatul este întotdeauna mai mic decât primul număr, numit descăzut.
- Înseamnă ca dacă am ceva de scăzut, aleg mereu un număr mare, din el iau un număr mai mic şi aflu cât a mai rămas din numărul mare.
- Da, ai prins ideea.
- Dacă aseară au căzut 20 de stele înseamnă că pe cer au rămas….. câte bunicule? Câte au rămas pe cer?
Bunicul îl privi pe Stelian puţin încurcat, şi zâmbi uşor. Mai demult era preocupat de
astrologie era un pasionat privitor la cer. Dar cu timpul, pasiunea aproape că a dispărut. Acum, o dată cu întrebarea băiatului, o sclipire se putea citi în ochii bătrânului.
- Eu propun aşa: în seara aceasta noi privim împreună cerul iar eu am să număr stelele, tu trebuie să faci la fel. Sarcina ta este să le numeri pe cele care cad. Apoi facem un calcul rapid şi aflăm.
- De abia aştept! răspunse Stelian, şi îl îmbrăţişă. O să aflăm câte stele sunt! Dar putem face şi proba?
- Asta nu cred că se poate, matematica stelelor este destul de strictă. O dată ce o stea cade, ea nu mai există. Avem doar o singură posibilitate de a le număra în seara aceasta.
- Şi mâine? întrebă băiatul căzând pe gânduri. Şi mâine?
Bunicul nu-i răspunse, mulţumindu-se cu un surâs uşor, minunându-se de perspicacitatea
băiatului. Îi strânse mâna, şi îl urmări apoi cum pleacă vesel, sărind de pe un picior pe celălalt.
Seara veni neaşteptat de repede pentru Stelian, şi cei doi se aşezară comod în două fotolii mari pe prispa casei.
- Începem, dădu bătrânul semn. La treabă !
Trecu o oră, trecură două, Stelian şi bunicul său nu-şi luaseră ochii de la cer. Liniştea nopţii îi cuprindea încet, ca o amintire veche pe care o porţi mereu cu tine.
- Gata ! spuse bătrânul, întorcându-şi privirea către Stelian.
- Au fost 28 de stele care au căzut, tu câte ai numărat, bunicule?
- 238, răspunse bunicul.
- Numai atât?
- Trebuie să recunosc că am mai aţipit un pic. Uneori, stelele sunt greu de numărat… Bun! Acum poţi calcula câte stele sunt pe cer?
- Dacă din numărul dumitale, 238, adică descăzutul, scad numărul meu, scăzătorul, aflu numărul de stele. Mulţumesc, bunicule!
- Uite aici o foaie de hârtie. Să facem calculul! spuse bunicul, întinzându-i un creion.
Stelian, înarmat cu o foaie mare şi un creion verde, scrise cu o mare bucurie în suflet: 238- 28= 210 stele.
Nedumerit, Stelian spuse:
- Dar stele numărate de tine încă sunt pe cer, pe când ale mele….. şi o umbră de tristeţe îi coborî pe chipul băiatului.
- Păi, nu le ştii numărul? Parcă erau 28, nu?
- Da, le-am numărat pe toate.
Atunci hai să scriem pe hârtia aceasta pe care ai făcut calculul: “Azi au căzut 28 de stele” şi să o aşezăm cu grijă în acest plic.
- Bine, bunicule, zise Stelian, neînţelegând prea bine ce dorea să zică bătrânul. Dar intuia că era unul din lucrurile pe care le va înţelege mai bine atunci când va avea altă vârstă.
- Bunicule, mai am o întrebare. Şi mâine?
- Mâine, dragul meu, o luăm de la capăt, şi amândoi privim din nou cerul.