Expunere
E o lume
In care fiecare vrea sa faca ceva,
Acest secol intarziat.
Fa lucrurile cu mana ta,
Fa-le handmade!
Pune un pas
Pe istoria din fata ta,
Degetul tau atingand trotuarul,
Verificandu-i geometria stricta,
Ochii ce intreaba azi:
Tu poti sa faci piatra pe care calci?
Fa lucrurile cu mana ta,
Trecatorule!
Fa-le handmade!
luni
vineri
miercuri
Fragmente dintr-o carte in curs de aparitie cu titlu "insemnari, cognitii, stari" "jurnal de psihologie" ( titlul inca incert )
....
*
Nietzsche spunea undeva: “Rău e răsplătit învăţătorul, când rămâi totdeauna numai elev”.
*
Într-un moment de nervozitate datorat slabelor noastre răspunsuri, la un seminar, profesorul se opreşte brusc, îşi dă mâna peste frunte, şi exclamă: “Vedeţi cum suntem noi oamenii?! Dacă suntem fiinţe vorbitoare, avem impresia că gândim…”
*
Probabilitate şi curba gausiană, mereu un ‘s-ar putea!’. Adevărată o vorbă auzită la un curs prin anul 2000: “Posibilul ne omoară.”
*
Cei care vin să studieze psihologia sunt nişte persoane curajoase.
Aici, mai repede sau mai târziu te vei afla faţă în faţă cu tine însuţi, şi cine ştie ce vei descoperi prin visele tale, sau făcându-ţi o analiză A-B-C temeinică a propriului comportament, ori învăţând la examenul de experimentală. Un îndemn din spatele catedrei ne atenţiona: “să nu vă faceţi o carcasă autosuficientă”, iar privirilor inocente ale fetelor li se amintea că : “femeile au o capacitate de inhibiţie mai mare decât bărbaţii, suportă mai bine lipsa soluţiilor, au o capacitate mai mare de a renunţa la întăriri.” Băieţii să fie cu ochii-n patru, pentru că: “Patern incertus est…”
*
- Ce fac studenţii de la psihologie când nu
sunt atenţi la cursuri?
- Aplică teste de personalitate profesorului.
- Dar cei care sunt atenţi?
- Verifică rezultatele!
*
Se întâlneşte un student la matematică cu unul de la psihologie iar acesta din urmă spune:
- Eu m-am lăsat de facultate!
- De ce? Nu te descurci cu statistica?
- Am aflat că fac parte din extremele curbei lui Gauss!
*
Pe Făt-Frumos nu îl putem vedea având moştenitori.
Cum poate un urmaş să se descurce cu aşa
“ moştenire ”?!
....
*
Nietzsche spunea undeva: “Rău e răsplătit învăţătorul, când rămâi totdeauna numai elev”.
*
Într-un moment de nervozitate datorat slabelor noastre răspunsuri, la un seminar, profesorul se opreşte brusc, îşi dă mâna peste frunte, şi exclamă: “Vedeţi cum suntem noi oamenii?! Dacă suntem fiinţe vorbitoare, avem impresia că gândim…”
*
Probabilitate şi curba gausiană, mereu un ‘s-ar putea!’. Adevărată o vorbă auzită la un curs prin anul 2000: “Posibilul ne omoară.”
*
Cei care vin să studieze psihologia sunt nişte persoane curajoase.
Aici, mai repede sau mai târziu te vei afla faţă în faţă cu tine însuţi, şi cine ştie ce vei descoperi prin visele tale, sau făcându-ţi o analiză A-B-C temeinică a propriului comportament, ori învăţând la examenul de experimentală. Un îndemn din spatele catedrei ne atenţiona: “să nu vă faceţi o carcasă autosuficientă”, iar privirilor inocente ale fetelor li se amintea că : “femeile au o capacitate de inhibiţie mai mare decât bărbaţii, suportă mai bine lipsa soluţiilor, au o capacitate mai mare de a renunţa la întăriri.” Băieţii să fie cu ochii-n patru, pentru că: “Patern incertus est…”
*
- Ce fac studenţii de la psihologie când nu
sunt atenţi la cursuri?
- Aplică teste de personalitate profesorului.
- Dar cei care sunt atenţi?
- Verifică rezultatele!
*
Se întâlneşte un student la matematică cu unul de la psihologie iar acesta din urmă spune:
- Eu m-am lăsat de facultate!
- De ce? Nu te descurci cu statistica?
- Am aflat că fac parte din extremele curbei lui Gauss!
*
Pe Făt-Frumos nu îl putem vedea având moştenitori.
Cum poate un urmaş să se descurce cu aşa
“ moştenire ”?!
Frigiderul
Eu ştiu că nu am să pier,
Căci am un mare frigider,
Are şi congelator
cu un magnet multicolor,
De mi-e foame sau mi-e sete,
Îl studiez pe îndelete,
Umplându-l la săptămână,
Cu legume şi smântână,
Şi bineînţeles cu bere
Când vii tu pe la mine -vere-
Dar am şi o mare dilemă
Există totuşi o problemă:
Zgomot are foarte fin
Numai atunci când e plin!
Eu ştiu că nu am să pier,
Căci am un mare frigider,
Are şi congelator
cu un magnet multicolor,
De mi-e foame sau mi-e sete,
Îl studiez pe îndelete,
Umplându-l la săptămână,
Cu legume şi smântână,
Şi bineînţeles cu bere
Când vii tu pe la mine -vere-
Dar am şi o mare dilemă
Există totuşi o problemă:
Zgomot are foarte fin
Numai atunci când e plin!
marți
luni
Bâlci
Ora de acum se stie,
Se traieste-n pravalie,
Mergi cu bani putini ori multi,
Si ei sunt ca si avuti.
Îti iei una, îti iei alta,
Trec secundele, si gata!
Când manânci pe saturate
Astepti alte, mari bucate.
Cu mâna în buzunar,
În a timpului bazar,
Clipele nemasurate,
Le avem încet si-n rate.
Si daca tot ne-ndestulam,
Unde oare mai plecam?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)