Imprimerie

De mine, de tine, de noi,
nu stie nimeni, si-apoi,
de varsta, de chin, de amar,
ne-mpotmolim in deserturi de jar.

Pas

Nechezat abisal in noaptea diurna,
un copil nevoias urmareste pe cer,
o raza de stea.

Iluzie a trecutului orb,
invazie de tegument ornamentat,
categorii respinse de oameni.

Ultimatum aprins de surasuri,
clementa disparata din zori,
aspecte congruente ale vietii.

Constelatii inclinate de catedrale
inalta zorii.

Postare

Pe goana dinspre toamna,
un bolnav vant de seara,
cadentat impresioneaza
ploaia.

Ma doare un tipic bacovian,
de derbedee poetica,
un scancet de copil apus,
si-o grea cautare.

Prin tristeti de zile mari,
nu se mai declama poezii,
dementi poetii:
Infasoara luna in mov.

Pornirii de vise stralucesc,
in pala paloare toamnatica.

Ganduri de jurnal

Batran este cel care a pierdut prospetimea inceputurilor.

*

M-am gandit pentru Hamlet. Si pentru prieteni.

*

Odata sa ai. Apoi, sa te poti bucura de ceea ce ai. Si peste toate, sa ai cu cine sa impartasesti bucuria.

*

Sunt oameni care nu se pot aseza niciunde, pentru care verbul "a pleca, a merge, a poposi" este esenta firii lor. Sunt oamenii cei mai apti pentru a afirma cum ca viata aceasta este o calatorie, este o drumetie pe firul de matase a descoperirilor si a cautarii.

*

Poetul, este un fel de a fi scriitor. El nu cauta niciodata un subiect. Se afla doar intr-o anumita forma de asteptare.

*

In jurul Ileanei Cosanzeana vuieste mereu cate un zmeu.

*

Oamenii vorbesc de cele mai multe ori ca sa nu uite limba. Foarte putini pentru a si-o exersa.

*
Muzica e sangele unei clipe de gratie.

Aripa

Nelinişte diurnă în circumstanţe poetice,
Umblătură la încheieturile dimineţii.

Dragostea la răspântia orelor,
Mişcă acele ceasurilor,
În aval apele se strâng
Spre cascadele mărilor.

Fărâmiţez un cântec nocturn,
Şi-l aşez la rădăcina noii zile.

Vine o pasăre dând din aripi,
Şi duce glasul zilei
Mai departe.

Trecere

Aş derula timpul ca un ghem,
l-aş despleti
până la alt secol.

Undeva, oriunde...

Şi mi-aş croi din el,
O cămaşă indestructibilă
Ca o vreme frumoasă, aprinsă,
De-afară.

Mate in versuri

O cifră

Un zero
nu se poate împărţi
la altul,
e ceva intraductibil.

Zero,
acest cerc puţin bombat,
are în matematică
un destin aparte,
ca un erou
într-o mare batălie.

Nimeni
nu poate fi raportat la el
şi totusi
este punctul esenţial de sprijin
al axei numerice.

Mate in versuri

Funcţii

Avem două diagrame,
trasăm între ele linii,
să legăm între ele
elementele.

Le vedem apoi pe grafic
între 4 cadrane
şi axele de simetrie.

Depindem mereu de ceva
şi oricând o statistică
e gata să ne arate
punctul nostru central
de vulnerabilitate.