Lumea e un brelog de argint,
O imensă ţară de pământ
Cultivat.
O placă pulverizată, contorsionată
De greutatea în aur
A omului.
Gravitaţia însă rămâne pe loc
Ca o piatră scumpă, selenară
A fiecăruia,
In acesta imensa tara de pamant
Cultivat.
joi
Cantec de lume
Viaţă, viaţă, grea mai eşti!
Nu-i ca-n lumea de poveşti,
Unde-ncet şi-anevoios
Câştigă tot Făt-Frumos.
Lume, lume, mare eşti!
Şi în vorbe tot mai creşti,
Povară dulce şi amară,
De dimineaţă pân’ spre seară.
Vreme, vreme, tu tot creşti!
Pe noi singuri ne petreci,
Numai dragostea din noi,
Va rămâne mai apoi.
Nu-i ca-n lumea de poveşti,
Unde-ncet şi-anevoios
Câştigă tot Făt-Frumos.
Lume, lume, mare eşti!
Şi în vorbe tot mai creşti,
Povară dulce şi amară,
De dimineaţă pân’ spre seară.
Vreme, vreme, tu tot creşti!
Pe noi singuri ne petreci,
Numai dragostea din noi,
Va rămâne mai apoi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)