Oglinda alba

Viata personala nu e de spus,
e o perspectiva unica,
ingramadita si imediata.

Mergem pe doua picioare,
in asezari verticale,
si nu ne ciocnim niciodata.

Uneori insa spre dimineata,
deschidem o poarta,
sa ni se auda tare-n univers
bataia clara a inimii contorsionate.

Peisagistică

Valuri de vedenii în vise nocturne,
Un poet învăluit în pământul lumii,
Alegorii în viţe de vie spre iarnă.

Oameni noi, orizonturi întunecate, vechi,
Un strigăt de pasăre muribundă,
Spre alte zări, ochii învaţă privirea.

Castele-n lumini arse, elemente vitale,
De mână o dată pe zi, pe noapte,
Dragostea reazămă schelele inimii.

O floare de frig pe geam
Ne lasă cuprinşi de poiană,
Spre vânturile calde din soare.

Convoi

Se sparge lumea în bucăţi de rouă,
Ce plouă pe inimi sonore,
În ocara stelelor apuse.

Pe spatele meu se depun secundele,
Şi gârbovit de-o piatră rece,
Mă-ncovoi în convoi de oameni

Pribeag sub toată apa unui râu,
Mă ascund sub solzii unui peşte,
Să sclipesc de-o rază de soare.

Rid

Se îngroaşă lumea,
Se tot umflă,
Creşte cu de toate.

Leneşă de ceas de vară
Se întinde
Şi se-nmoaie.

Stă bine pe două picioare
Pe pământul ce devine,
Cu un kilogram mai greu.

Mai mereu.

Hărţi

Schije pe arpegii false,
Un venerat dor de a trăi
Necuprinderea târzie.

Pe capătul umbrei
Stă un soare,
O sfâşiere de raze
Ajunge pe pământ.

Crizantemă în holdele de vară,
Sub decupaj multicolor,
Stranii convalescenţe apuse.

Într-o lentoare de veac
Iradiem pe o planetă veche
Suflu de viaţă recentă.

Fără

Se scurge timpul pe spatele bivolilor,
Ca un râu uscat
Aliniat la o terestă existenţă.

Diurna amprentă clar-obscură,
Trezeşte greierii nopţii
La odihna zilei de vară.

Adunare de voinţă apusă,
Un gest lăsat deoparte
Va purta paşii uitării.

Desfasurare ascunsa

Plantez
La rădăcina existenţei
Un vers.

Prin natura ploii
Ar trebui
Să crească,

Cu temperatură solară,
Să se-nzdrăvenească,

Ascuns în inimă omenescă,
Moartea
Să nu-l recunoască.

Deasupra

Interogatie

E toamna iar in primavara asta,
si mi-este iarna-n inima de vara,
un anotimp de eter ma-nconjoara,
sarutul tau imi zboara pe de-alaturi.

Si-as vrea sa-ti spun un vers stralucitor,
in care sa-ti auzi tu pasii tai sonori,
o poezie cheama alta poezie.
Dar nu! Eu am sa trec cu totul mai departe!

Nu te gandi la moarte, la frunze, la capsuni!

Bancnotele

Pe Eminescu l-am găsit pe-un ban.
Pentru el muncesc o lună-ntr-un an,
Să-i cumpăr opera completă,
Dintr-o librărie cochetă.

E-o bancnotă preţioasă,
Te ajută să-ţi faci casă,
Cu poetu-n buzunar mă plimb,
Că e monedă de schimb.

Din cărţi s-au scurs la vale,
Blaga, Iorga, Caragiale,
Mândra lor veşnicie,
O găsesc la casierie….

Iar când timpul mi-e amar,
Repede caut….în buzunar.

Mate. in versuri

Rază

Eşti în origine,
în punctul cel mai fierbinte
al pământului.

O iei pe orişicare rază
şi ajungi la suprafaţă.

Acolo te opreşti brusc,
uitându-te mirat
la o rază de soare.

Bucla de timp

Lumea
Nu e o familie proprie,
Prin ea nu e de căutat
Mame şi taţi,
Poate doar fraţi.

Singuratatea
Se desfăşoară
Şi măsoară viaţa,
Pentru a intra
Din nou
Într-o buclă părintescă
Strămoşescă
Şi vie
Pe vecie.

Lumea nu e o curtoazie.

Muta poezie

De trecut eu las sa treaca,
unghia alba a lunii,
din soare mut, de stea amara,
pana la capat ma sfarm in moartea mea.

Si-apoi toate vin si pleaca iar,
in ingustime de minte,
un paravan ce sta sa cada,
in casa mea de niciodata.

Plesneala de vis in viata reala,
sub aerisite dueluri de voaluri,
crancen arpegiu ca o veste din razboi,
cinci ultimatumuri pe-un strigat de vara.

Ganduri de jurnal

*

Nici un barbat nu e singur in razboi.

*

Atata timp cat ceea ce cauti se afla in trecut nu vei gasi niciodata.

*

Curbei lui Gauss i se mai spune si " Clopotul lui Gauss".
Cei care pot " batea", pot " suna" in el sunt extremitatile, cei care sunt aproape in afara lui.

*

Batran este cel care a pierdut prospetimea inceputurilor.

*

Poetii au stiu, au intuit de mult, ceea ce stie " marketingul" de azi:
Sa-si puna nume " sonore" care " suna bine" : Bacovia, Arghezi, Eminescu....