Powered By Blogger

luni

Varsta de aur

Cândva am fost copilărie,
Acum viaţa mea se ştie,
O calculez şi o măsor,
Şi o presar cu câte-un dor.

Pe vremuri totul era nou,
Lumea... îmi era ecou,
ghiceam câte-o ghicitoare
urmărind raza de soare.

Nu ştiam vorbi, nici scrie,
Nici ce-nseamnă veşnicie,
Dar acum s-a petrecut:
Vai ce mare am crescut!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu